Dintre popoarele latine, mai răpănoase de felul lor decât altele, România e într-adevăr cea mai nespălată, însă e o mimoză în comparaţie cu vecina ei, Ucraina. Cu toate gunoaiele care o sluţesc, şi-a păstrat însă sănătatea ecosistemelor rezonabil de intactă.
Gunoaiele n-au cum s-o omoare, spune Peter Lengyel, secretar ştiinţific al Asociaţiei UNESCO Pro Natura, nu-s o problemă fundamentală pentru România, dar cel puţin în zonele rurale o fac de nefrecventat pentru turiştii străini: “Eu am făcut mai multe cărţi în care prezentam aspecte frumoase ale naturii din România, iar la o conferinţă în Italia, organizată de Consiliul Europei, când le arătam fotografii cu Maramureşul, de exemplu, o doamnă mi-a spus: «Nu-i adevărat ce ne arătaţi aici, eu am vizitat Maramureşul şi e plin de gunoaie, nu e curăţenie cum e în pozele dumneavoastră!». Şi avea dreptate, eu când fotografiez încerc să găsesc unghiuri din care nu se văd gunoaiele, că în realitate e dezastru, cum să vină străinii cu copiii acolo?”.
Tradiţia ţărănească e de vină, cea a aruncatului gunoiului în spatele casei, în capătul satului, la marginea râului sau a pădurii, odinioară, când totul era biodegradabil, metoda firească de reciclare şi reintegrare a acestuia în natură.
Acum însă, cu sticla şi PET-urile intrate în joc, regulile nu se mai aplică. “La viituri ar trebui să vedeţi cum cauciucuri, haine vechi, PET-uri, bidoane, care de regulă plutesc la marginea râului, sunt împrăştiate pe tufele şi copacii de pe mal. E mult şi peste puterile autorităţilor locale, care încearcă să facă câte ceva, e greu şi ia timp, până la urmă e o chestiune de educaţie la nivel naţional. Cine să stea să-l supravegheze şi să-l amendeze pe ţăran când îl prinde cu gunoiul la râu?”
Problema asta s-a rezolvat în Vest în urmă cu zeci de ani, printr-un cumul de forţe: educaţie şi constrângere, spune Gabriel Păun, coordonator de campanii la Asociaţia Agent Green: “Popoarele latine sunt în general mai puţin preocupate de mediu şi sunt mai murdare decât celelalte. Nu suntem campionii mizeriei, nici Italia, Spania sau Portugalia nu excelează în curăţenie, dar dintre ele într-adevăr suntem codaşi. Da, în Olanda, Marea Britanie, Danemarca e curăţenie, dar acolo educaţia şi constrângerea merg mână în mână de zeci de ani. La ei dacă arunci o gumă pe jos, oamenii nu sunt indiferenţi, se opresc şi te întreabă: «De ce ai făcut asta?»“.
Ne uităm cu ochi dulci la civilizaţia Elveţiei, continuă Gabriel Păun, dar ceea ce nu ştim e că ei nu mai au urşi de o sută de ani şi nici alt soi de fiară sălbatică: “Au stabilit prin referendum în 1902 să dispară. E o ruşine cu care trebuie să trăiască de atunci. Nu mai au nici râşi, nimic. Au urcat cu civilizaţia până în creierii munţilor şi au distrus habitatele animalelor”.
Sursa.
Postări
